Poveste...

Ne-am cunoscut in vara anului 1997 si suntem un cuplu fericit de la sfarsitul anului 1998. a fost un inceput frumos, dar foarte greoi si plin de obstacole…eram tineri si imaturi, Micky nu terminase armata, dar eram dornici sa ne luam vietile in propriile maini; ne iubeam nebuneste si doar asta conta cel mai mult; usor, usor totul a inceput sa prinda contur, si viata noastra sa fie un pic mai usoara…am facut cununia civila in iunie 2001, iar cununia religioasa pe 13 septembrie 2003; ne-am mutat apoi la parintii mei, am renovat casa, ne-am plimbat, ne-am distrat…

apoi gandul de a avea un copil era tot mai prezent; cativa ani am incercat fara nici o masura de contraceptie, dar minunea nu s-a intamplat asa cum speram, asa ca am inceput sa consultam medici ginecologi si sa facem analize pentru a descoperi cauza; nu este usor sa gasesti un doctor bun in zilele noastre- va spun din proprie experienta, chiar si la clinici private - dupa analize si plimbat pe la diferiti doctorii ginecologi superficiali am ajuns la DrT; nu l-a interesat nici o analiza facut initial, am luat-o de la zero; au urmat monitorizari, laparoscopie, histeroscopie, tratamente ... iar pe 04 dec am facut un test barza pe care l-am lasat apoi in halat; nu aveam curaj sa ma uit la el; totusi nu am rezistat si m-am uitat: II liniute !!!  ma uitam uimita nu-mi venea sa cred! Seara i-am aratat sotului: se uita uimit si el la test si spunea ca nu intelege! I-am explicat, a raspuns am inteles dar fara alta reactie, ne uitam pur si simplu unu la altul; nu ne puteam bucura! Am facut testul de sange a doua zi si rezultatul a fost POZITIV!!! L-am sunat pe DrT care s-a bucurat enorm! DrT imi spune : “imi place cadoul de Mos Niculae! Am sa ma imbat! vino la eco marti!” si tot nu-mi venea a crede si nu ma puteam bucura! 

Apoi ma gandeam sa nu se intample ceva pentru ca stiam ca primele 3 luni sunt foarte periculoase! Emotii, ganduri...de-abia asteptam ecografia sa o vad si sa stiu ca totul este ok. Am decis sa spunem doar parintilor si unor prieteni pentru moment! Au urmat monitorizari si eco din 2 in 2 sapt plus tratament de sustinere; in tot acest timp eu m-am schimbat foarte mult…bebe era tot ce conta…eram calma, linistita, ma odihneam, evitam orice mediu agasant…si asa au trecut primele 3 luni; apoi am respirat usurata ! am putut spune tuturor vestea si m-am putu bucura din plin! Am aflat ca este FETITA! Zuzica noastra draga! Problemele majore pentru mine erau: sanatatea ei, numele fetitei, camera ei, caruciorul ei, cum arata…am inceput cursuri de pregatire pentru nastrere, de ingrijire bebelus si gimnastica si masaj pentru mamica gravidutza! Mi-au placut enorm si m-au ajutat foarte mult! Myha a venit de ziua lui Micky sa vada si burtica si eco! A plecat abia dupa Paste! la unul din controale colul era intr-deschis dinspre interior, asa cu DrT a stabilit ca trebuie cerclaj ca sa nu avem neplaceri, mai ales ca putem evita! Mi-au facut anestezie total pret de cateva minute, apoi m-am trezit mi-au pus perfuzie si NoSpa si am plecat acasa in cateva ore fara alte restricitii!

Totul era minunat, de vis! Micky era grijuliu si foarte atent cu mine! Ma lua de la servici, imi facea masaj la picioarele umflate, imi gatea macarurile preferate sau inventa altele! A urmat o perioada mai agitate pentru ca s-a operat tatal meu! Ziua operatiei si urmatoarea au fost foarte grele pentru mine! Felul in care l-am vazut m-a terminat! Dar si-a revenit repede, si a venit acasa! Partea urata e ca nu a ascultat de noi care il bateam la cap: nu fuma, nu sta aplecat, nu sta pe vine, nu face efort! A vazut si el mai tarziu ca aveam dreptate dar pretul avea sa fie alta operatie! In iunie am terminat camera noastra si a bbelinei) de renovat si apoi am plecat la mare in doi, burtica fiind maricica luna a7a; a fost de vis vacanta de o saptamana la mare, nu a fost nici foarte cald, nici foarte rece, mancare buna, masaj (le cam era frica sa imi faca masaj..dar decat deloc…) baie in piscina, relaxare pe sezlongurile de pe plaja sau de pe langa piscine, cokteil-uri reci ( de fructe), inghetata, seara muzica live si mancarea preferata, plibari pe malul marii; cea mai frumoasa vancanta in doi de pana atunci si prima in trei !!! Nu o s-o uit niciodata!

Reintorsi acasa am inceput renovarea camerei parintilor mei si baia! Am terminat in iulie pe 21 cand a venit sorela Myha din nou in vizita, de data aceasta a ramas sa-si cunoasca nepotica! si a venit impreuna cu Adolfo! Doamne ce ne-am mai plimbat : la Muzeul Satului, la Casa Poporului graviduta in luna 9 [ sa viziteze Casa Poporului… cine a mai pomenit? Normal ca nu am rezistat si m-am intors pe la jumatea drumului :-)] am ajuns si la munte! Ei s-au mai dus si la mare, dar eu am zis pas! Spre sfarsit a fost mai greut cu miscarea, dusul des la toaleta (noaptea cel mai criminal) caldura ma dispera, nu puteam respira! Noroc cu aerul conditionat!

Micky, Myha si Cristinica au pictat burtica pe 01.08.2009! si uite asa asteptam sa se intample! La nume inca nu ne hotarasem…ajung la drT la control pe 05.08 si ma cheama pentru monitorizarea contractiilor sambata; totul era in parametrii normali asa ca imi comunica prin rezidenta data cezarienei: 12 august! Nu prea mi-a picat bine pentru ca mai avem doi sarbatoriti in familie pe aceeasi data asa ca vorbesc cu drT si reprogramam pentru 14.08.2009! este de acord mai ales ca zuzi nu prea a luat in greutate in ultimile doua saptamani… si zilele trec asteptand ziua cea mare! Per total sarcina nu a fost grea, a fost relativ usoara! nu am vomitat niciodata! Contractiile erau din ce ince mai numeroase noaptea, dar cedau cu No-Spa! Vine ziua de 12 august totul ok, trece ziua, am ras de ma durea burta inainte de culcare, iar pe la 23 ii las pe ceilalti si ma retrag in pat! Ma iau iar contractile!iau NoSpa! Trec dar nu de tot! dupa 2 ore reincep mai tare! Iau iar NoSpa! Ma lasa pentru o perioada, dupa care revin iar dar mai dureroase! Pe la 4 dimineata deja gluma se ingroasa! Nu ma lasa dom’le contractiile astea deloc si sunt si mai dureroase! Parca durerea e din ce in ce mai mare! Atunci ma loveste un gand, imi aduc aminte: BANG! Trebuie sa cronometrez contractiile! Erau la juma de ora. Adormeam, iar ma trezeam…pe la 6 dimineata nu am mai rezistat si ii spun lui Micky! “ Grasu’ du-te si bea-ti cafeau!” el ca NU! DE CE? Si se intoarce pe partea cealalta! Eu iar: “du-te si bea-ti cafeaua!” se intoarce adormit si mirat catre mine ca nu intelege! Ii spun ca am contractii dureroase si regulate (la 10 min) si ca o sa-l sun pe doctor! Atunci intelege si sare ca ars din pat! Intre contractii il sun pe doctor care ma cheama la spital! Nu-mi venea sa cred ca o sa nasc! Nu mi s-a rupt apa, cerclajul era tot acolo…bagajul era pregatit (m-am chinuit 2 sapt sa ma adun sa-l fac), ma imbrac, apare si Myha intrebandu-ma ce simt! Durerea de la contractie era ca durerea de ciclu din prima zi! Doar ca la ciclu te mai lasa! Aici prêt de nu stiu cate secunde durerea este puternica, ascutita si constanta! Trebuia sa ma concentrez si sa imi controlez respiratia pana trecea! Ajungem repede la spital pe la 7 si un pic, imi fac foaie de prezentare, ma pune la aparatul de monitorizare contractile, apare si Dr T ma vede si pleaca la raport; revine apoi pe la 08:30 si ma consult ape masa, imi scoate cerclajul (oribillll !!! dupa care Dr T imi spune” acum stii cum e sa nasti si natural”) si ma pune din nou la aparatul de masurare a contractiilor, imi face Tutzii o injectie calmare a durerii, imi fac internarea, apoi imi spun ca pe la 10 intru in cezariana pentru ca in acel moment aveau o urgenta; respire usurata: mai am o ora! Cam greu cu contractii la 5 minute dar asta e! vorbesc intre contractii la telefon: cu Ileana, cu Myha si Micky! Cand incepeau contractile le spunea “ VINE!” si inchideam telefonul! (sorela prima data nu a inteles si ii spune lui Micky “cred ca a venit doctorul”, iar el ii raspunde “ a venit contractia!”) a venit si anestezistul si o asistenta si mi-au pus tot felul de intrebari si intr-un final la 11 vin sa ma ia in sala de operatie; am mai asteptat putin pe hol langa sala de operatii pt ca nu era totul pregatit; moment de agitatie intense pentru mine; parca nici contractiile nu mai erau asa dureroase ca starea mea de agitatie; apuc sa il sun pe Micky sa ii spun ca incepe operatia si se apropie momentul…si ma cheama in sala sa ma pregateasca…o asistenta ma intreaba : ce fel de anestezie aveti? La care eu ii raspund: nu stiu! Si chiar nu stiam (dr T imi recomandase la un control rahi-anestezia) ! vine si anestezistul, imi pun sonda (urat moment) si ma adoarme! Simteam in acel somn cum trag de piele, de carne,cum imping si apoi gata m-am trezit la Post-operator! Si apare Micky cu un mare si superb buchet de flori si puternic emotionat! Ma saruta tandru, ne privim duios si fericiti! ne felicitam reciproc pentru comoara noastra, imi arata o poza – de-abia ma chinui sa o zaresc cu ochii inca incetosati de la anestezie si ii spun ca este foarte frumoasa si ca vreau sa o vad, ce greutate are, cati cm…nu ma mai opream dn intrebat…la care sotul imi intinde o hartiuta cu toate datele intrebate de mine: Constantin Gloria-Adelina DN joi 13.08.2009 ora 11:23  2.730 gr 49 cm 39sapt6zile apgar 9 cezariana  spital Elias! Si face tot posbilul si o aduce putin mai tarziu sa o vad si eu!

Doamne ce mai plangea, iar eu nu puteam sa o calmez! Era asa frumoasa si micuta, si firava! O tinea tati in brate si plangeaaaa….In acel moment m-am simtit extrem de fericita si implinita spiritual! Ce imi puteam dori mai mult? Un sot atent, iubitor, tandru, vesel, frumos si un copil reusit si mult dorit: familia ideala! Plus sora care imi era alaturi, iar parintii de asemenea! E tot ce-mi putea dori! Aveam un sentiment fenomenal! Nu-l pot exprima in cuvinte! O stare de euforie! Dupa ce au plecat, pentru ca nu ii lasau prea mult la vizite, am inceput sa trimit mesaje prietenilor si cunostiintelor! Acestea incep sa-l sune pe sot sa-l felicite, iar el nu intelegea de unde stiu nu-i venea sa creada ce active eram la puti timp dupa cezariana! Ei se gandeau ca ma odihnesc; da de unde, puteam ?!? Nu prea am dormit pana a doua zi! Noaptea a trecut ingrozitor de greu;
dormeam cate zece minute si ma trezeam; amortisem in acea pozitie si ma durea spatele si gatul; tot icercam sa ma misc pentru ca tot auzeam asistentele si doctorii vorbind de colega de salon ca are putine lohii si nu este ok asa; si o chinuiau cu masaje pe burta; nici eu nu aveam lohii, dar nu ma chinuia nimeni! Asa ca preventiv tot ma miscam pe acolo ca sa elimine lohiile! Imi faceau si calmante la cerere! Si le ceream…a venit si mult asteptata zi! M-au mutat la salon pe la 8, a venit doctorul si m-a vazut rapid (si ma intreaba: cum e? iar pana sa raspund,e l a si plecat; am apucat doar sa-i zambesc) mi-au scos apoi sonda…dar a trecut ora noua si nu am apucat sa ajung la comoara mea! eram foarte contrariata de ce nu sta si bebelusii cu mamele in salon; eu vroiam sa o am alaturi de mine, sa o ingrijesc, sa ii vorbesc, sa o alint, sa o mangai…ca doar este MEA! dar pana la 12 urmatoarea vizita, m-am schimbat , m-am plimbat putin incet si greoi, am mancat (a venit Micky si sorela cu supica si ceaiul si medicamentele) ora 12 a venit foarte repede si m-am dus intr-un suflet la printesa mea! de-abia asteptam sa o vad si sa o tin in brate si sa ii dau sa pape! Asteptam impreuna cu celelalte mamici la neonatologie sa ne aduca bebelusii! Si parca plangeau toti acolo dar nu te deranja deloc, chiar era placut acel zgomot! Si deodata o asistenta ma intreba numele, iar dupa cateva secunde apare cu un bebe si intinde bratele sa o iau! O iau parca stangaci, si raman cu privirea uimita la ea! Nu-mi veanea sa cred nici acum ca imi tin bebelusul in brate! Imi venea sa strig de fericire! M-am dus in sala de alaptare si am alaptat-o! A supt din prima cu foame mare! A stiut de la-nceput ce sa faca! Fomista la inceput ; norocul meu pentru ca mi-a desfundat canalele si mi-a venit repede lapticul! Si pana sambata la 12 (cand m-au externat; 15.08.2009 era DPN-ul Gloriei) ma duceam din 3 in 3 ore la alaptat si admirat printesica Gloriutza! Pluteam de fericire!

Sambata am ajuns acasa! La spital aveam mai multa incredere pentru ca stiau asistentele ce sa faca, dar acasa se schimbau putin datele problemei: eu trebuia sa stiu ce trebuie facut! Dar a venit de la sine, ne-am invatat si descoperit reciproc! Si tati, si Myha si mama la fel! Seara la baita nu prea i-a placut, dar am fost rapizi! I-a cazut buricutul repede dp 5 zile; ne-am intrat in ritm usor, uosr…primele doua saptamani au fost mai grele pentru mine cu recuperarea…imi era greu sa ma asez si sa ma ridic singura din pat  mai ales dupa cateva ore de somn; primele doua saptamani Gloria a fost cumintica si nu prea a plans; ramaneam de multe ori cu ea lipita pe umarul dupa masa o puneam sa eructeze pe umarul meu si acolo adormea  si o priveam, o pupam, ii adulmeacam mirosul special! nu ma mai saturam de ea! si nici acum...iubire pe vecie!

apoi a inceput …dar ne-am descurcat! Au urmat perioasa groaznica de colicii pana apropape 2 luni! Nu dormeam noptile, se culca abia pe la 4-5 dimineata, faceam cu randul…si cand plangea…sa te tii de-bia o calmam…suzeta nu o vroia, isifacea greata…pana la urma a acceptat-o si asa se mai calma…de la 2 luni la 5 luni a dormit noaptea, apoi a inceput distractia cu dintisorii!

pe 17 oct 2009 am botezat-o si am avut party seara la restaurant unde a fost foarte frumos si scurt pentru mine! Ne-a mai chinuit si refluxul cateva luni…abia pe la 7 luni a inceput sa fie mai bine! Dar este sanatoasa, frumoasa, vioaie si desteapta si asta ne face foarte fericiti! La 4 luni se intorcea pe burtica, la 4luni jumate se rostogolea, la 5 luni statea in fundulet, la 6luni2 sapt mergea de-abusilea, la 6luni3sapt se ridica in picioare! Inca parca nu-mi vine a crede ca ni s-a indeplinit dorinta si avem o comoara: Gloriuta! Si suntem o familie frumoasa, implinita, fericita, reusita ! sa dea DD sa fie toata lumea ca noi!

Mesaje cu incurajari, urari si felicitari on-line !